National story

ROMANIA

Fata babei și fata moșneagului (in Romanian)

                                  de Ion CREANGĂ

Au fost cândva un moș și o babă. Moșul avea o fată frumoasă, harnică și cuminte, iar baba avea o fată urâtă, leneșă și obraznică. Fata babei și fata moșneagului erau surori vitrege și nu se potriveau defel.

Baba și fata ei o oropseau tare rău pe fata moșneagului. Ea făcea toate treburile în casă, iar cele două vitrege erau tot nemulțumite. Când fata babei și fata moșneagului se duceau seara la șezătoare, fata moșneagului torcea un ciur de fuse în timp ce fata babei torcea doar un fus. Când ajungeau acasă, fata babei sărea prima peste gard și îi cerea fetei moșneagului ciurul să i-l țină până sare și ea. Când se vedea cu ciurul plin de fuse în mână, fugea repede în casă și se lăuda că ea torsese fusele acelea. La joc avea voie numai fata babei, dar când venea moșul de pe unde fusese, baba îi spunea că fata lui e leneșă, e soi rău și să o gonească de acasă ca să nu o învețe la rău și pe fata ei.

Într-o zi, moșneagul nu mai putu să-i țină piept babei și își trimise fata în lume. Fata îi sărută mâna și porni la drum.

După un timp, îi ieși în față o cățelușă slabă și bolnavă, care îi ceru ajutorul. Fata o spălă și o îngriji, apoi plecă mai departe. Întâlni un păr înflorit, plin de omizi – îl curăță și plecă. Întâlni o fântână plină de mâl – o curăță și plecă. Apăru și un cuptor dărăpănat – făcu lut și lipi cuptorul.

Merse fata ce merse până când ajunse într-o poiană în care își avea căsuța sfânta Duminică. Intră la ea ca slugă și făcu ce îi spusese stăpâna. Până când să vină sfânta Duminică de la biserică, spălă copilașii dragi sfintei, tot soiul de balauri și alte jivine, apoi făcu de mâncare.

Când veni sfânta Duminică de la biserică găsi animalele frumos spălate și toată treaba bine făcută. Mâncă, apoi spuse fetei să se suie în pod și să-și aleagă dintre multele lăzi care erau acolo una care îi va plăcea. În pod, fata văzu fel de fel de lăzi, mai mari și mai mici, mai noi și mai vechi, mai urâte și mai frumoase. Nefiind lacomă, o alese pe cea mai veche și mai urâtă. Când văzu, sfânta Duminică se cam încruntă, dar nu spuse nimic. Fata își luă binecuvântarea de la sfântă și porni înapoi pe drumul către casă.

Pe drum, cuptorul o întâmpină cu plăcinte calde, fântâna cu apă rece și limpede, dar și cu două pahare de argint, pe care fata le luă cu ea.

Ajunse la păr și mâncă pere galbene și coapte, iar când se întâlni cu cățelușa, aceasta era grasă și frumoasă, cu o salbă de galbeni la gât, pe care i-o dădu fetei.

Fata moșneagului ajunse acasă și îi dădu tatălui ei paharele de argint și salba de aur. Deschiseră apoi lada și din ea se revărsară herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi. Moșneagul se bucură nespus de mult, iar baba murea de ciudă. Văzând acestea, fata babei zise cu jumătate de gură că se duce și ea să aducă și mai multe bogății.

Plecă fata babei și întâlni și ea cățelușa slabă și bolnavă, părul plin de omizi, fântâna astupată cu mâl și cuptorul dărăpănat. Când îi cerură ajutorul, ea răspunse fiecăruia că nu are de gând să-și murdărească mâinile pentru nimeni.

Ajunse fata babei la sfânta Duminică și intră și ea slugă la aceasta, dar opări animalele și arse mâncarea. Când fu și ea trimisă în pod să-și aleagă o ladă, o luă pe cea mai mare și mai frumoasă și plecă fără să mai ia binecuvântarea sfintei Duminici, de frică să nu-i ia lada înapoi.

Pe drum întâlni cuptorul plin cu plăcinte, dar flăcările o arseră când voi să ia una. La fântână, paharele de argint se scufundară și apa secă atunci când se apropie fata babei. Părul plin de pere galbene se înălță până la cer când ea întinse mâna după o pară, iar cățelușa o mușcă atunci când voi să-i ia salba de galbeni de la gât. Acasă, când ea și baba deschiseră lada să vadă bogățiile din ea, săriră afară o mulțime de balauri care le înghițiră pe loc și se făcură nevăzuți.

Moșneagul și-a măritat fata cu un om bun și harnic și s-a bucurat de bogății netulburat, acum că scăpase de babă.

The old man’s daughter and the old woman’s daughter 
(in English)

       Once upon a time there were an old man and an old woman. The old man had a beautiful, hardworking and good daughter, and the old woman had an ugly, lazy and naughty daughter. The girls were step sisters but nothing alike.

      The old woman and her daughter were very mean to the old man’s daughter. She used to do all the chores in the house, but still her step mother and step sister were always unhappy with her.When the two girls would be part of get-togethers, the old man’s daughter would constantly spin her spindle, while the old woman’s daughter would just spin her spindle once.

     When back home, the old woman’s daughter would jump the fence first and would ask the old man’s daughter’s spindles to hold while she jumped the fence herself, but would run into the house and claim them as her own.

    Only the old woman’s daughter would be allowed to take part in dances, but when the old man would come home, the old woman would nag him that his daughter was lazy. She kept telling him to send her away so that she would no spoil her own daughter.

    One day, the old man gave in and sent his daughter away. She kissed his hand and left. In her travels, the girl came across a thin and sickly puppy that asked for her help. The girl bathed and cared for her and went on her way. She then came across a pear tree in bloom riddled with caterpillars – she cleaned it up and went on her way. Then she came across a muddy fountain – she cleaned this up as well and left.

Then she stumbled upon a ruined oven – she made clay and patched it up.

The girl kept going until she came upon a meadow where Holy Sunday made her home. She went into service for Holy Sunday and did as she was told. While Holy Sunday was in church, she bathed her children, dragons and all sorts of other creatures, then she made food.

When Holy Sunday came back she found everything in order. She ate and then told the girl to climb into the attic and chose whichever chest she likes from there.

Once up in the attic, the girl saw all kinds of chests, bigger and smaller, newer and older, uglier and prettier. As she was not greedy, she chose the oldest and ugliest of them all. When seeing this, Holy Sunday frowned, but said nothing; she blessed the girl before she left.

    On her way home, the oven greeted her with hot pies, the well with cold and clear water as well as with two silver cups which the girl took in her bag. Once she came across the pear tree again, she ate ripe, golden pears and when she met the puppy, it was plump and beautiful, carrying a bag of gold around her neck, which she gave the girl. The old man’s daughter arrived home and gave her father the silver cups and the bag of gold.

   Then she opened the chest and from it sprang troops of horses, herds of cows and sheep. The old man was very happy but the old woman was green with envy.

Seeing this, the old woman’s daughter said she would go herself to bring home even more riches.

   She left and came across the sick puppy, the caterpillar-riddled pear tree, the muddy well and the ruined oven. When they asked for her help she told them that she would not get her hands dirty for anyone.

   The she arrived at Holy Sunday’s and entered her service. But she scalded the animals and burned the food. When she was sent in the attic to choose a chest, she chose the biggest and the prettiest and left without asking for Holy Sunday’s blessing, afraid of being asked for the chest back.

   On her way back, she met the oven filled with pies, but the flames burned her when she tried to take on. At the well, the silver cups had sunk and the water dried up when she came close. The pear tree rose high into the sky when she reached out to take a pear and the puppy bit her when she tried to take the bag of gold.

   At home, when she opened the chest alongside the old woman to see all the riches, there came out countless dragons that swallowed them up and then disappeared.

   The old man married his daughter to a kind and hardworking man and enjoyed the riches undisturbed, having been freed from the old woman.

LITHUANIA

EGLĖ  ŽALČIŲ  KARALIENĖ (in Lithuanian)

     Kartu su dviem seserimis Baltijos jūroje besimaudžiusi jauna mergina Eglė savo drabužiuose suranda žaltį − Žilviną. Šis žmogaus balsu, mainais už drabužius, prašo Eglės pasižadėti už jo tekėti, ką ji lengvabūdiškai padaro. Po trijų dienų tūkstančiai žalčių iš jūros apsilanko Eglės tėvų sodyboje ieškodami pažadėtosios nuotakos, tačiau šeimyna tris kartus iš eilės bando juos apgauti pakišdama žąsį, avį ir karvę. Visus kartus apie apgaulę žalčius perspėja gegutė. Žalčiams užpykus dėl apgavystės, tėvai išsigandę išleidžia Eglę tekėti už Žilvino.

   Vietoj šlykštaus žalčio Žilvinas pasirodo Eglei tikruoju savo pavidalu, kaip gražus jaunas vyras. Atšventusi vestuves ir susilaukusi keturių vaikų − sūnų Ąžuolo, Uosio bei Beržo ir jaunėlės Drebulės − pora laimingai gyvena po jūra. Vieną dieną Eglė užsimano aplankyti savo gimines sausumoje, tačiau Žilvinas griežtai tam prieštarauja. Kad galėtų aplankyti savo gimines, ji turi įvykdyti tris neįvykdomas užduotis: suverpti niekad nesibaigiantį pluošto kuodelį, sunešioti geležines klumpes ir iškepti pyragą nenaudodama jokių indų. Šias užduotis Eglė įvykdo padedama raganos, ir vyras sutinka ją išleisti namo.

    Iškeliaujančiai Eglei Žilvinas papasakoja, kaip jį prisikviesti. Tam naudojamas užkalbėjimas, kurį žino tik ji ir jos vaikai:

„Žilvinai, Žilvinėli

Jei tu gyvas − atplauk pieno puta

Jei negyvas − kraujo puta!“

(jei tu gyvas – atplauk balta pieno puta, jei negyvas – juoda kraujo puta)

    Nenorėdami paleisti Eglės iš namų, dvylika jos brolių bando iš vaikų iškvosti, kaip galima prisišaukti Žilviną. Mušami sūnūs užkalbėjimo neišduoda, tačiau prievartos išsigandusi Drebulė viską pasako. Panaudoję užkalbėjimą, broliai prisikviečia Žilviną ir jį užkapoja dalgiais.

   Atgal į jūrą susiruošusi Eglė šaukia savo vyrą, tačiau jis jai pasirodo kraujo puta. Žilvinas pasako, kas jį nužudė ir kas išdavė slaptą užkalbėjimą. Sielvartaujanti Eglė užkeikia savo vaikus − už savo stiprybę sūnūs paverčiami tvirtais ąžuolu, uosiu ir beržu, o išsigandusi dukrelė − amžinai virpančia drebule. Pati našlė pasiverčia egle.

Eglė, Queen of Serpents (in English)

   One warm summer day, Eglė, the youngest daughter of a local farmer, went bathing in the sea with her two sisters. Afterwards, returning to the shore to get dressed, she found a serpent in her clothes. To her surprise, the serpent spoke to her in a man's voice and demanded that she promise to become his wife for the return of her clothes. Faced with an immediate need to get dressed and not thinking about possible future consequences, Eglė agreed.

   Three days later a great number of serpents pulling a wagon showed up at Eglė's parents' farm to claim the bride. Eglė's family tried to trick the serpents by giving them one of their farm animals, but each time a cuckoo warned the serpents about the deception. Finally, wise to the trickery, serpents succeeded in taking Eglė with them to their master.

   At the seashore they were met by Žilvinas, a handsome young man, the Serpent King, who took Eglė to a nearby island and then to his palace under the sea, where they wed. Eglė and Žilvinas lived together happily and had three sons, Ažuolas, Uosis and Beržas, and a daughter, Drebulė, their youngest.

One day the children started asking about their mother's former home. Eglė became homesick and asked Žilvinas to allow her and the children to visit her parents' farm. Žilvinas was against it and set a number of what he thought were impossible conditions - to spin a never diminishing amout of silk, to wear out a pair of iron shoes, and to bake a pie without kitchen utensils. Eglė, however, with the help of a local sorceress, was able to accomplish them and Žilvinas had to allow Eglė and the children to go.

   The reunion with the family was such a happy event that Eglė's family did not want to let them return to the sea and decided to kill Žilvinas. But first, they needed to know how to get Žilvinas to appear from the sea.They demanded that the children reveal the family secret. Sensing danger, the sons refused to comply, but the youngest daughter Drebulė became frightened and revealed the secret call.

Eglė's twelve brothers rushed to the seashore, called Žilvinas, who appeared in serpent form, and killed him with scythes.

   Not knowing her husband's fate and ending her stay with her parents, brothers, and sisters, Eglė returned to the seashore and called Žilvinas. In reply only a bloody foam appeared.

In her grief, after she realized that Žilvinas was dead, Eglė transformed her family into trees - her sons into an oak, an ash and a birch, her daughter into a trembling aspen, and herself into a spruce.

BULGARIA

ЛЕНИВАТА НЕВЯСТА (in Bulgarian)

   Българска народна приказка
   В едно село расла хубава мома Богданка. Тя била едничко галено чедо на майка. Порасла Богданка, станала хубава мома, но нищо не умеела да работи. Почнали да идат сватове да я искат за снаха. Майка й на всички казвала:
- Наша Богданка е галена. Тя не е научена да работи.
Щом чуели това, сватовете се връщали. Дошъл веднаж един старец и казал:
- Чух, че имате хубава мома. Дойдох да я искам за снаха.
Майката и нему казала същото:
- Наша Богданка е много галена. Тя нищо не знае да работи...
- Нищо - рекъл старецът, - у нас никой никого не кара на работа. Който иска - работи, който не ще - така си седи.
  След седмица-две станала сватбата...
  Старецът имал трима синове и две снахи. На другия ден след сватбата всички се заловили за работа. Само невястата стояла пременена и нищо не похващала. Дошло време за обяд. Събрали се всички и седнали на трапезата. Седнала и Богданка. Другите снахи донесли гостбата и сложили пред свекъра хляб. Той взел питата, разчупил я на парчета и я раздал.
- А за невястата? - рекла свекървата.
- Тя не е гладна - отвърнал старецът. - Когато човек не работи, не огладнява.
  След обяд всички пак започнали работата. Невястата седяла и нищо не похващала.
Събрали се да вечерят. Старецът взел питата, разчупил я и пак я раздал.
- А на Богданка? - запитала свекървата.
- Тя не е гладна - отговорил старецът. - Когато човек не работи, не огладнява.
  Вечеряли, поприказвали кой какво ще работи на другия ден и легнали да спят.
Легнала и невястата, но гладно спи ли се? Едвам дочакала да съмне, тя станала тихичко, измила си очите, измела двора, издоила кравите, изкарала телците.
  Станали и другите и като видели невястата, спогледали се и се усмихнали.
 На обяд невястата сложила първа трапезата и седнала последна.
 Старецът разчупил питата, подал еднo голямо парче на невястата и рекъл:
- Ти, невясто, днес работи най-много, ето и за тебе от питата.
 Изминала се седмица-две. Невястата по цял ден шетала. На третата седмица родителитe й дошли на гости. Съгледали ги отдалеч и излeзли на двора да ги посрещнат.
Невястата припнала най-напред, отворила портитe и тихо им зашушнала:
- Мамо... Тате... Слизайте по-скоро от колата и се хващайте за работа. Тука не е като у дома. Тука, който не работи, не му дават да яде!...
  

Lazy bride (in English)

   In a village grown a pretty girl. Her name was Bogdanka. She was the only spoiled child of her mother. Grow Bogdanka, become a nice maiden, but she had no skills for work.

Soon began to come matchmakers to want Bogdanka for a daughter-in-law. Her mother told to all of them:

 - Our Bogdanka is spoilt. She is not taught to work.

   As the matchmakers heard that they returned.

   Once an old man came and said to her mother:

- I heard that you have a nice girl. I came to want her for a daughter-in-law.

   Mother told him the same thing:

-  Our Bogdanka is very spoilt. She knows nothing work ...

- It doesn't matter - said the old man -  At home nobody makes anyone to work. If someone wants to work - work, if anyone doesn't want - so sit. 

After a week or two become wedding... 

   The old man had three sons and two daughters-in-law. The day after th wedding all of them set to work. Only the bride stood  well dressed and done nothing.

   Lunch time came. All gathered at the table. Bogdanka seated too. The other daughters-in-law brought the meal and put the bread in front of the father-in-law. He took the loaf of bread, broke it in pieces and divided it.

-  What about the bride? -said the mother-in-law.

- She is not hungry - replied the old man. When one doesn't work, doesn't get hungry.

   After lunch all of them started work, except the bride. She sat and done nothing.

   All gathered for dinner.

  The old man took the loaf of bread and divided it again among the family, except the bride.

- And for Bogdanka? -  wondered the mother-in-law.

- She is not hungry. - replied the old man. When one doesn't work, doesn't get hungry.

  They had dinner, had a little talk what and who is going to work the next day and went to sleep.

  The bride also went to sleep, but how to sleep hungry?

  She hardly wait to dawn and got up quietly, washed her eyes, swept the yard, milking cows, took out the calves.

  Then the others got up and when they saw what the bride was done, looked at each other and smiled.

  At noon time the bride prepared the table first and sat down to have lunch last.

  The old man broke the loaf of bread, gave to the bride a large piece and said:

-  You, bride, today work most, so this piece of bread is for you.

   Passed a week or two. Bride worked all day. In the third week bride' s parents came to visit her. They saw them from afar and went out to meet them.

The bride rushed first, opened the gates and said to her parents quietly:

-  Mum.... Dad. Get out of the cart more quickly and start to work.

  Here is not like at home.

  Here, if one doesn't work, do not give him to eat..